Ne lipsește frâna. Dacă lumea în care trăim ar fi o mașină – ar fi una fără frână. Una „liberă”, una de neoprit, una cu un enorm potențial… Una cu un enorm potențial de a o lua la vale, fiind de neoprit într-o cădere fără precedent. Ia uite la mine cum o fac pe deșteptul. […]
Heyyy, hast du schon mal von Guacamole gehört?
Dann stand er auf und klopfte Livio auf die Schulter. „Komm, Großer, lass uns Geschichte für ALLE schreiben!“
„Măi Roșu măi”, zice ea, „când ai de gând să încetezi să te comporți ca un copil?”
Eu le-am combinat și sunt foarte fericit. Foarte fericit că m-am oprit.
Sigur. Sunt de modă veche pentru că îmi plac pozele pe pereți și cărțile de hârtie. Nu c-ar avea ceva de făcut cu un gust bun și cu motto-ul „calitate în loc de cantitate”.
Închipuindu-și moliciunea și confortul unei pături de lână, Mya se întinse, închise ochii și-o lăsă pe Lina singură, cu tot cu selfie-urile și problemele de teenager mult prea bine cunoscute oricărui om de rând. Cu un colț de ureche, auzi totuși câteva clicuri. „Curvă”, își spuse Mya și adormi într-o poziție curios de inconfortabilă.
Seht ihr, Kinder? Das ist ein echt talentierter Junge, und ihn erwartet eine sehr spannende Zukunft…
Zu seiner Rechten saß Papa auf einem Bett. Zwischen ihren Betten steht ein kleiner, weißer Nachtschrank. Auf dem Nachtschrank dampft Haferbrei in einer Blechschüssel. Wärme. Die Bettdecke ist warm, der warme Dampf steigt ihm aus der Schüssel in die Nase, die warme Stimme seines Vaters erklingt wie durch eine Wand aus Watte warm und wohlig.
De unde dracu’ s-a luat frica de a băga mâna în sacul ăla numit „soartă” și să apuc ceva?